Iată o informație șocantă: o să trăim cu toții 100 de ani și nu suntem deloc pregătiți pentru asta
Acesta este, în puține cuvinte, mesajul prestigioasei London Business School. Iar viața la 100 de ani e principala lecție pe care ne-o predau doi profesori ai renumitei școli britanice în noua lor carte. Ideea întregii lucrări este că, dacă ne pregătim cum se cuvine, ne așteaptă un secol de viață liniștită.
Citește și Sănătatea vârstnicilor susținută prin tehnologia inteligentă
Așadar, ce trebuie să facem?!
Acum 100 de ani, oamenii trăiau – în medie – doar 56 de ani
În primul rând, să vedem de ce zic autorii că vom trăi 100 de ani. Pe ce se bazează?! Pe statistică și pe progresul medicinei. Premisele par greșite: 80 de ani este durata medie de viață a unui copil care se naște azi într-o țară dezvoltată, spune statistica, nu 100 de ani. Dar mai există un amănunt important al statisticilor: ele sunt valabile „dacă modele de mortalitate de la nașterea individului rămân neschimbate de-a lungul vieții”. Aceste modele însă se schimbă. Mult și în bine.
Citește Cum cucerește Google domeniul sănătății digitale
Astăzi, oamenii mor, în medie, când se apropie de 80 de ani. Acum 30 de ani ei trăiau în medie 74 de ani. Acum 60 de ani, trăiau 66 iar acum 100 de ani, un om murea cam la 56 de ani.
Extrapolând în viitor această evoluție, ajungem la concluzia că un copil născut azi va trăi în medie 104 ani. Și mulți dintre cei care au azi 20 – 30 de ani vor trece de bariera de 100 de ani.
Există și motive medicale pentru o viață dincolo de 100 de ani. Progresul pe care sănătatea l-a făcut în ultimii 50 de ani este incredibil. Boli care acum 100 de ani făceau ravagii, cum e tuberculoza, de pildă, sunt acum toate eradicate. Mai mult, o nouă explozie este pe cale să se întâmple, pentru că în următoarele decenii, știința va face mari pași în lupta împotriva unor maladii precum cancerul, demența sau Alzheimer-ul, care sunt azi importante cauze de deces. Odată ce aceste bariere vor fi înlăturate, nu există niciun motiv pentru care să nu estimăm în mod rezonabil că vom depăși 100 de ani.
Lucru care ne duce la următoarea întrebare:
Suntem pregătiți pentru o astfel de longevitate?
Răspunsul sincer este, din păcate, „Nu”. Majoritatea trăiește astăzi ca și cum s-ar pensiona la 60 și ar muri la 80. Stăm mult la muncă, avem puține vacanțe, drept urmare ne îmbolnăvim frecvent, fie fizic, fie mental. Ne asteptăm că guvernul ne va plăti pensia, așa cum le-a plătit-o părinților sau bunicilor noștri. Și pur și simplu nu ne gândim cum va arăta viața noastră atunci când fi bătrâni li cineva va trebui probabil să aibă grijă de noi.
Lavinia Ioniță: „Viitorul stă în gene și în medicina personalizată”
E un mod de viață naiv și periculos. Realitatea e că va trebui probabil să muncim până pe la 80 de ani, nu doar până la 60. Va trebui să ne plătim propria pensie, pentru că – în acei ani – guvernele nu vor mai putea demult să mai plătească tuturor pensionarilor. Și, dacă vom continua să ne ignorăm datoriile de părinți și prieteni, e foarte probabil că vom rămâne singuri chiar în momentul în care vom avea mai multă nevoie de ajutor.
Așadar, cum să ne trăim viața corect?!
Cel mai important lucru, spun autorii, este că n-ar trebui să privim acești 20 de ani câștigați drept o extensie la final de viață. Ar trebui să îi vedem acum, ca si cum ar fi o zi în plus în fiecare săptămână sau ca 3-4 ore în plus în fiecare zi. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne schimbăm ritmul vieții începând chiar de azi. Vorbind despre muncă, va trebui să alternăm perioade intense de activitate cu cele mai relaxante sau fara muncă deloc, așa numitele perioade sabatice. În felul acesta ne vom păstra prospețimea mentală pentru 60 de ani de ani de vechime în muncă, în loc de 40.
Jocuri video, stimul pentru abilitățile motorii și vizuale
În termeni financiari, ar trebui să punem deoparte o cantitate mult mai mare de economii decât o facem azi. Standardul de economisire ar trebui să fie 30% din veniturile actuale, și nu 10 sau 20%. Ar trebui să ne bazăm pe propriile economii și investiții și nu pe cele pe care statul ar trebui să ni le asigure.
Un veac de singurătate?!
Când vine vorba despre relații, ar trebui să petrecem mai mult timp cu familia și prietenii si să înțelegem că vom fi impreună mai mult timp decât am fi crezut. Trebuie să investim în relații, pentru că ele vor trăi mai mult decât am fi crezut că e posibil.
În 1992, scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez a fost recompensat cu premiul Nobel (pentru literatură) pentru cartea lui Un veac de singurătate. Premiul a fost o recunoaștere a realismului magic, un gen care crează impresia că avem de-a face cu o poveste reală, chiar dacă ea este fantezie pură. Astăzi însă, când știm că să trăim până la 100 de ani nu mai este fantezie, depinde doar de noi să nu petrecem un veac în singurătate.
Sursa: World Economic Forum