Ce trebuie să știi despre EKG (Ghid pentru pacienți)

0
1050

EKG – electrocardiografia este o metodă neinvazită de monitorizare și înregistrare a semnalelor electrice ale inimii. Este, în prezent, parte esențială în evaluarea pacienților cu risc cardiovascular.

Inima produce mici impulsuri electrice care se răspândesc prin mușchiul ei pentru a produce contracțiile inimii. Aceste impulsuri pot fi detectate de aparatul EKG. Această procedură medicală este utilă în monitorizarea sănătății inimii și diagnosticarea bolilor cardiovasculare. O electrocardiogramă (EKG) este unul dintre cele mai simple și mai rapide teste utilizate pentru evaluarea inimii. Electrozii sunt plasați în anumite regiuni pe piept, brațe și picioare, fiind conectați la un dispozitiv EKG cu ajutorul firelor de legătură. Activitatea electrică a inimii este apoi măsurată, interpretată și tipărită pe hârtie specială.

Se folosesc două variante de abrevieri: ambele sunt corecte, atât ECG, cât și EKG (care vine de la elektro-kardiographie).

Știai că?

• În 1786, dr. Luigi Galvani, medic și fizician italial la Univeritatea din Bologna, a studiat curentul electric ce poate fi înregistrat din musculatura scheletică.
• În 1842, dr. Carlo Matteucci, profesor de fizică la Universitatea din Pisa a înregistrat pentru prima dată activitatea electrică a inimii, la o broască.
• În 1887, dr. Augustus Waller, a înregistrat pentru prima dată activitatea electrică a inimii la om, folosind un electrometru capilar și electrozi plasați pe piept și spate.
• În 1893, dr. Willem Einthoven a rafinat și îmbunătățit considerabil procedura, a folosit pentru prima dată termenul „electrocardiografie – elektrokardiographie ”. În 1901 acesta a dezvoltat un dispozitiv EKG pe 3 canale pe bază de galvanometru. În 1924 a primit premiul Nobel pentru aceasta. Acesta a rafinat procedura și a stabilit primele corelații dintre modificările din cadrul unui EKG și boli specifice de inimă.

EKG

Citeşte şi Ce trebuie să știi despre CT – Tomografia Computerizată (Ghid pentru pacienți)

De la primul EKG al lui Einthoven, procedura a avansat extrem de mult, la fel și modul în care arată și se folosesc aceste dispozitive.

Cum funcționează INIMA?

Inima este un organ muscular care pompează sângele din corpul nostru. Sistemul circulator este format dintr-o rețea de vase de sânge, ca arterele, venele și capilarele. Aceste vase de sânge transportă sânge în corp și îl readuc la inimă din toate zonele corpului. Sângele transportă oxigenul și substanțele nutritive pe care organele trebuie să le primească. De asemenea, transportă dioxidul de carbon (un produs rezidual) la plămâni.

Dacă o afecțiune sau alte probleme afectează sau slăbesc funcționarea inimii, organele corpului nu vor primi sânge suficient pentru a funcționa în mod normal.

Sistemul electric al inimii

Inima este, în termeni simpli, o pompă formată din țesut muscular. La fel ca toate pompele, inima necesită o sursă de energie pentru a funcționa.  Energia de pompare a inimii provine dintr-un sistem de conducție electrică intrinsecă. Inima este controlată de un sistem electric și utilizează semnale electrice pentru contracțiile pereților musculari. Când aceștia se contractă, sângele este pompat în sistemul circulator. Supapele de intrare și ieșire din camerele inimii asigură fluxul de sânge în direcția cea bună.

Citeşte şi Premieră mondială: un mușchi cardiac funcțional a fost creat în laborator

Cum reușește inima să bată?

Energia electrică a inimii este generată de nodulul sinusal (numit și nodul sinoatrial sau nodul SA), care este o mică masă de țesut specializat situată în atriul drept (camera superioară dreaptă) al inimii. Nodulul sinusal generează periodic un stimul electric (60-100 de ori pe minut în condiții normale). Acest stimul electric se deplasează prin căile de conducere și face ca regiunile inimii să se contracte și să pompeze sânge. Atriile sunt stimulate mai întâi și contractate o perioadă scurtă de timp înaintea ventriculilor

Impulsul electric ajunge la nodulul atrioventricular (AV), unde se oprește pentru o perioadă foarte scurtă, apoi continuă spre ventricule. În mod normal, pe măsură ce impulsul electric circulă prin inimă, inima se contractă de aproximativ 60-100 de ori pe minut. Fiecare contracție reprezintă o bataie a inimii.

Principiile unui EKG

Electrozii

Un electrod EKG este un dispozitiv atașat pe piele în anumite părți ale corpului pacientului – în general, brațe, picioare și piept – în timpul unei proceduri EKG; aceștia detectează impulsurile electrice produse de fiecare dată când inima bate.

Fiecare electrod EKG plasat pe corp este atașat printr-un cablu la un dispozitiv EKG. Electricitatea detectată de un electrod este transmisă prin intermediul acestui fir către aparat, ce traduce rezultatele în linii ondulate pe care mașina le înregistrează apoi pe hârtia specială.

Un electrod EKG este compus, de obicei, dintr-o placă metalică mică, înconjurată de un tampon adeziv, care este acoperit cu gel de conducere pentru a ajuta la transmiterea semnalului electric. Firul care conectează electrodul la aparatul EKG este fixat în partea din spate a electrodului. Unii electrozi sunt reutilizabili, iar alte tipuri sunt de unică folosință.

Un EKG standard utilizează 10 cabluri pentru a obține 12 reprezentări ale activității electrice a inimii. Diferențele de potențial dintre electrozi definesc derivațiile, care apar pe rezultatele unui EKG.

EKG electrozi

Trei electrozi sunt atașați la brațul stâng, la brațul drept și, respectiv, la piciorul stâng. Un electrod este, de asemenea, atașat la piciorul drept, dar acesta este un electrod de împământare. Alți șase electrozi, plasați în poziții standard pe peretele toracic, dau naștere la alte șase derivații unipolare , V1-V6.

Citeşte şi Stethee – stetoscop digital care ar putea revoluţiona telemedicina

Derivații standard:
• DI – brațul stâng și piciorul drept
• DII – piciorul stâng și brațul drept
• DIII – piciorul stâng și brațul stâng

Derivațiile unipolare ale membrelor:
• aVR – derivația brațului drept
• aVL – derivația brațului stâng
• aVF – derivația membrului inferior stâng

Derivațiile toracice:
• V1 – spațiul IV intercostal drept
• V2 – spațiul IV intercostal stâng
• V3 – mijlocul distanței dintre V2 și V4
• V4 – în socul apexian
• V5 – linia orizontală a lui V4, la intersecția cu linia axilară anterioară
• V6 – linia orizontală a lui V4 la intersecție cu linia axilară mijlocie
Pe lângă acestea, se mai folosesc uneori și alte derivații specifice.ECG electrozi
Derivațiile standard și unipolare formează un triunghi echilateral – triunghiul lui Einthoven.

EKG triunghiul Einthoven

Hârtia EKG – Rezultatele EKG sunt înregistrate pe hârtie specială. Axa orizontală a hârtiei EKG înregistrează timpul. Fiecare bloc mare este egal cu 0,2 secunde. Axa verticală înregistrează amplitudinea (tensiunea) EKG. În blocurile mari sunt 5 blocuri mici, fiecare reprezentând 0,04 secunde.

Pentru a măsura precis activitatea electrică a inimii, plasarea corectă a electrozilor este crucială. Într-un EKG cu 12 canale, există 12 conduceri calculați utilizând 10 electrozi.

Rezultatele unui EKG apar pe hârtie ca niște unde, care formează complexul PQRSTU:
Ce înseamnă aceste unde?
• unda P – depolarizarea atriilor (o undă mică)
• complexul QRS – depolarizarea ventriculară
• segmentul ST – repolarizarea ventriculară
• unda U – timpul dintre debutul depolarizării atriale și debutul depolarizării ventriculare

EKG unde

Intervalele
• durata QRS: durata depolarizării musculare ventriculare
• interval QT: durata depolarizării și repolarizării ventriculare
• interval RR: durata ciclului cardiac ventricular
• interval PP: durata ciclului atrial

Când este recomandată o electrocardiogramă?

Electrocardiograma este recomandată pacienților care se confruntă cu simptome de:
• dureri cardiace – pot fi date de faptul că inima nu primește suficient oxigen;
• palpitații – bătăi cardiace puternice, rapide sau neregulate;
• aritmii – ritm cardiac neregulat, rapid sau lent;
• oboseală severă, dificultăți de respirație, amețeală sau leșin;
• pentru a verifica starea generală de sănătate a inimii;
• după tratamentul unor afecțiuni ca atacul de cord, endocardita sau după intervenții chirurgicale;
• pentru a vedea cum funcționează un stimulator cardiac implantat;
• pentru a testa eficiența unor tratamente pentru inimă pe care le urmați;
• pentru a măsura capacitatea cardiacă în timpul unui efort fizic;
• dacă sunt alte semne de afectare a inimii;
• în caz de hipertensiune arterială;
• dispnee – scurtarea respirației;
• sincopă – pierderea conștienței;
• pericardită – inflamarea pericardului, anume a sacului cu lichid subțire ce înconjoară inima;
• miocardită – inflamația mușchiului cardiac;
• defecte congenitale cardiace.EKG

Te-ar putea interesa și Bolile de inimă vor putea fi diagnosticate printr-o analiză a retinei

Un EKG poate da informații despre:
• ritmul cardiac
• puls
• anomalii de funcționare a inimii
• orientarea inimii în cutia toracică
• semne de îngroșare a mușchiului inimii (hipertrofie)
• semne de deteriorare a mușchiului inimii
• afectarea circulației la inimă
• semne de tulburări de ritm cardiac

Pe baza acestor observații, ECG va ajuta la examinarea și diagnosticarea următoarelor boli:
• ritm cardiac rapid sau neregulat, sau lent – tahicardie sau bradicardie;
• conducere anormală a impulsurilor electrice cardiace, semn de tulburări cardiace sau metabolice;
infarct miocardic anterior sau prezent;
• boală arterială coronariană;
• deteriorări ale inimii din cauza acestora;
• mărirea unor camere ale inimii;
• semne de electrolitți anormali în sânge – calciu, magneziu, potasiu;
• inflamația inimii (miocardită) sau a mucoasei acesteia (pericardită);
• cardiomiopatie – afecțiune în care miocardul nu funcționează așa cum trebuie.

Cum te pregătești înainte de un EKG?

În mod normal, nu este nevoie de pregătire specială pentru un EKG de repaus.
• Evită cremele și loțiunile uleioase sau grase în ziua efectuării procedurii, deoarece pot afecta contactul dintre piele și electrod.
• Evită ciorapii lungi, deoarece electrozii trebuie plasați direct pe pielea piciorului. Poartă fustă sau pantaloni largi, ce pot fi ridicați ușor în zona picioarelor.
• Poartă bluze care pot fi îndepărtate ușor, pentru plasarea electrozilor pe piept.
• Este indicat să îndepărtezi orice bijuterii sau alte obiecte care ar putea interfera cu testul.
• Încearcă să consumi alimente ușoare în acea zi și evită consumul de cofeină cu câteva ore înainte de testare. Medicul îți poate recomanda uneori să întrerupi anumite tratamente cu 1-2 zile înainte de EKG, deoarece unele medicamente pot interfera cu activitatea inimii și pot oferi rezultate false.
• Spune-i medicului despre toate tratamentele urmate în trecutul recent sau prezent, fie că vorbim de medicamente, suplimente, ceaiuri etc., sau dacă ai un stimulator cardiac.

Cum se efectuează o electrocardiografie?

EKG de repaus

Un EKG este rapid, nedureros și neinvaziv. După îndepărtarea hainelor în zona membrelor și a pieptului, un specialist medical atașează electrozii cu un gel pe piept, brațe și picioare. Acești electrozi sunt atașați de cabluri electrice (fire), care sunt apoi atașate la aparatul EKG. Uneori, este posibil ca pielea să trebuiască să fie rasă în zonele respective, pentru a detecta mai ușor semnalul electric și pentru a reduce disconfortul atunci când electrozii sunt îndepărtați.

Pe durata procedurii vei sta întins, relaxat, fără a te mișca, respirând normal, cât timp dispozitivul face măsurătorile. EKG este, de obicei, realizată în mod continuu și ți se poate cere să îți menții respirația pentru perioade scurte de timp în momentul procedurii. Dispozitivul va prelua activitatea electrică și va produce apoi un grafic ce reprezintă activitatea inimii tale.

Nu trebuie să vorbești în timpul testului. Este important să fii relaxat și calm în timpul înregistrării EKG deoarece orice mișcare, inclusiv tremurul, poate modifica rezultatele. După procedură, electrozii sunt îndepărtați. Întreaga procedură durează aproximativ 10 minute.

EKG de efort

Un EKG de efort durează de obicei aproximativ 20 de minute. Electrozii vor fi atașați în același mod ca și în cazul unui EKG de repaus. Apoi, ți se va cere să mergi pe o bandă de alergare sau pe o bicicletă ergonomică într-un ritm lent. Pe măsură ce testul continuă, panta sau viteza benzii de alergat se vor mări sau bicicleta va deveni mai greu de pedalat. Acest lucru va face inima sa lucreze mai greu.

În timpul acestui exercițiu se va monitoriza activitatea inimii, împreună cu tensiunea arterială și frecvența cardiacă. Scopul nu este de a testa capacitatea și performanțele fizice, ci de a înregistra funcția inimii în caz de efort. Dacă simți că îți este greu sau nu mai poți, este important să nu te suprasoliciți. De asemenea, se va înceta testarea în cazul în care tensiunea arterială se modifică, apar dureri în piept sau electrocardiograma arată schimbări speciale.

Testarea Holter de 24 ore

Pentru acest test, vei purta un mic dispozitiv portabil care este atașat de o centură pe care o vei ține în jurul taliei. Se vor atașa pe piept electrozi conectați la acel dispozitiv.

În timpul purtării, vei efectua activitățile tale obișnuite din zi, dar evitând baiea sau dușul cu aparatul pornit. Ți se poate cere să ții un jurnal al tuturor activităților pe care le faci în timpul testului și să notezi dacă apar simptome. După ce au trecut 24 de ore, va trebui să revii la spital pentru a preda dispozitivul.

Ce trebuie să faci după procedură?

După un EKG poți reveni la activitățile tale obișnuite fără restricții, cu excepția cazului în care medicul îți recomandă altceva. În general, nu există o îngrijire specială după o electrocardiogramă.

Interpretarea rezultatelor

Înregistrarea arată ca o linie ondulată, cu o serie de unde care se raportează la diferitele faze ale bătăilor inimii. Un EKG normal nu variază foarte mult de la persoană la persoană. Fiecare bătaie produce același tipar. Dacă ai o problemă cu inima, modelul poate părea diferit: undele pot fi prea mari sau prea mici, prea apropiate sau prea îndepărtate sau unele dintre unde pot lipsi. Forma undelor și a segmentelor poate indica ce este în neregulă cu inima.

O inimă sănătoasă normală are un model caracteristic regulat, și orice anomalie sau deteriorare a inimii va apărea diferit față de modelul normal al inimii. Citirea unui ECG este destul de complexă și poate dura ceva timp; medicii au o pregătire specială în acest domeniu. Unele aparate EKG au software special care ajută la interpretarea testului.

Din păcate, ECG arată doar starea și funcția inimii la momentul exact în care este înregistrată activitatea – nu poate prezice întotdeauna ce se va întâmpla în viitor.

Problemele de inimă nu apar întotdeauna pe un EKG. Pe de altă parte, rezultatele pot părea anormale, chiar dacă inima ta este sănătoasă. Este posibil să ai nevoie de mai multe teste, cum ar fi o ecocardiogramă, pentru a afla mai multe dacă medicul consideră că există o problemă, sau, dacă inima ta arată normal, să analizezi ce cauzează simptomele.

În analiza unui EKG medicul va verifica ritmul cardiac, pe baza rezultatelor grafice, va vedea dacă complexele QRS sunt normale, va analiza undele P și intervalul PR, ritmul cardiac, prezența undelor T.

Te poate interesa şi Ce trebuie să știi despre RMN (Ghid pentru pacienţi)

Rezultate normale
Rezultatele testelor normale includ:
• pulsul: 60-100 bătăi pe minut
• ritmul inimii: unde normale și uniforme

Rezultatele EKG anormale pot fi un semn de:
• deteriorare sau modificare a mușchiului cardiac
• modificări ale cantității de electroliți (de exemplu potasiu și calciu) din sânge
• defecte congenitale
• îngroșarea musculaturii inimii
• acumulare de lichid în jurul inimii
• inflamația inimii
• infarct miocardic actual sau trecut
• afectarea fluxului de sânge la inimă
• aritmii etc.

Unele probleme cardiace care pot duce la modificări ale testului EKG includ:
• fibrilație atrială
• insuficiență cardiacă
• tahicardie atrială multifocală
• tahicardie supraventriculară paroxistică
• sindrom sinusal etc.

Tipuri de teste EKG

Principalul test EKG este cel clasic, de repaus. Alte variante sunt:
EKG de efort – Unele probleme cu inima apar doar în timpul exercițiilor fizice. În timpul testelor de efort, se va efectua un EKG în timpul exercițiilor. De obicei, acest test se efectuează în timp ce mergi pe o bandă de alergare sau în timp ce pedalezi pe o bicicletă staționară.
EKG Holter pentru monitorizare 24 ore – Un astfel de test măsoară activitatea inimii în decurs de 24 până la 48 de ore în timp ce menții un jurnal al activității tale pentru a ajuta medicul să identifice cauza simptomelor. Se folosesc senzori atașați și un dispozitiv protabil ce colectează datele.
Dispozitive de depistare a evenimentelor cardiace – Este similar cu un monitor Holter, dar înregistrează activitatea electrică a inimii doar atunci când apar simptome. Unele astfel de sisteme se activează automat când detectează simptomele. Altele necesită apăsarea unui buton când pacientul resimte anumite simptome și informațiile ajung automat la medic.

Riscurile electrocardiogramei

Un EKG în repaus este o procedură foarte simplă și este complet nedureroasă. Aparatul de înregistrare nu trimite niciun fel de energie electrică în corpul tău – acesta înregistrează doar activitatea fizică a corpului. Un EKG monitorizează pur și simplu activitatea electrică a inimii. Nu emite nicio electricitate și este complet sigură.

Când electrozii sunt îndepărtați, se poate simți un ușor disconfort. Unii oameni pot prezenta o erupție cutanată în cazul în care au fost plasați electrozi, dar de obicei acest lucru dispare fără tratament.

Persoanele supuse unui test de stres pot fi expuse riscului de infarct, dar acest lucru este legat de exercițiu, nu de EKG. Testul de efort atrage după sine o serie de riscuri, și poate cauza ritm cardian anormal, durere toracică. La primele semne de afectare, procedura se va întrerupe.

Ce limitări are procedura?

EKG-urile nu sunt 100% precise deoarece unele boli cardiace nu pot fi detectate. Persoanele suspecte de boli de inimă sau care au suferit un atac de cord pot avea nevoie de mai mult decât un EKG, dar nu este necesar să se efectueze alte investigații la persoanele sănătoase, cu excepția cazului în care există un risc moștenit sau este necesar pentru cerințele de muncă sau de asigurare de viață.

Anumiți factori sau boli pot interfera sau pot afecta rezultatele EKG. Acestea includ, dar nu se limitează la:
• obezitate
• sarcină
• ascite (acumulare de lichid în abdomen)
• factori anatomici, ca dimensiunea pieptului sau localizarea inimii în piept
• mișcarea în timpul procedurii
• activitatea fizică sau fumatul înainte de testare
• anumite medicamente
• dezechilibre electrolitice, ca excesul sau deficitul de potasiu, magneziu sau calciu în sânge

EKG vs Ecocardiogramă

Atât ecocardiograma, cât și EKG sunt foarte importante și sunt frecvent utilizate în diagnosticarea diferitelor forme de boli de inimă. Ecocardiograma este o ecografie a inimii care oferă imagini în timpul activității cardiace și informații despre structura și funcția inimii. EKG este o imagine a activității electrice a inimii care oferă în principal informații despre ritmul inimii.

Ambele sunt complet neinvazive. EKG este indicată mai frecvemt, ecocardiograma fiind recomandată atunci când există semne și simptome ale bolii cardiace prezente.

Ecocardiograma oferă imagini privind funcția de pompare a inimii și dimensiunile camerelor inimii, precum și informații foarte precise privind funcția valvelor inimii. Aceste două proceduri se completează reciproc, fiind ambele extrem de utile.

Citeşte şi Telemediq – sistem de monitorizare la distanţă a pacienţilor cu afecţiuni cronice

EKG-ul este dureros?

Electrocardiografia este complet nedureroasă. Procedura este, de obicei efectuată în maximum 10-20 minute. Foarte rar, un pacient poate dezvolta iritație în zona plasării senzorilor, dar iritația dispare de la sine în scurt timp.

Cât durează efectuarea unei electrocardiografii?

Procedura EKG durează adesea 5-10 minute, și nu mai mult de 20 de multe în cele mai multe cazuri. Testarea de efort poate dura mai mult.

Tipuri de dispozitive EKG

• În general, dispozitivele EKG sunt cu 12 canale, ce folosesc 10 electrozi cu fire colorate (6 plasați pe piept și 4 pe membre).
• Dispozitivele cu 5 canale folosesc 5 electrozi, dintre care 4 plasați pe membre și 1 pe piept. Un astfel de sistem este folosit, în general, pentru monitorizarea continuă, ca în cazul unei intervenții chirurgicale sau în ambulanță.
• Sistemele cu 3 canele folosesc 4 senzori plasați pe membre, fiind folosite adesea pentru monitorizarea ritmului cardiac.

Monitorul Holter

Monitorul Holter este un dispozitiv ECG portabil care poate fi purtat de un pacient pentru o durată de 24 până la 48 de ore, în timp ce dispozitivul monitorizează continuu ritmul cardiac. Acest dispozitiv medical este util pentru detectarea anomaliilor în ritmul cardiac, care ar putea fi ușor de ratat în timpul unui test EKG clinic. După perioada de monitorizare, dispozitivul este returnat medicului pentru ca datele de pe dispozitiv să fie preluate și analizate.

Sistemele portabile de monitorizare EKG

Monitoarele portabile ECG portabile sunt cele mai mici tipuri de dispozitive ECG de pe piață în prezent. În ciuda dimensiunilor mici, pot afișa și înregistra ritmul cardiac ca și omologii lor mai mari. Pot depista date critice care sunt utile în managementului bolilor cardiace și pot oferi o evaluare automată în 30 de secunde. Nu se aplică electrozi pe piele. Au un electrod încorporat, deci tot ce trebuie să faci este să apeși un buton sau două pe dispozitiv și acesta va începe înregistrarea. Aceștia pot identifica cel puțin 9 tipuri de aritmii.

Sisteme de EKG fără fir

EKG-urile wireless sunt similare aparatelor EKG standard, dar fără fire. Electrozii utilizați au sistemele fără fir transmit date către calculator sau stația de control. Un EKG fără fir oferă mai multă funcționalitate și confort pacienților, poate fi benefic în obținerea informațiilor de bază privind un pacient cu afecțiuni cardiace, monitorizarea unui pacient într-un spital sau urmărirea ritmului cardiac în timpul intervenției chirurgicale.

Sistem de înregistrare a evenimentelor cardiace

Uneori, simptomele pot să nu apară în timpul ECG și al unui test Holter. În astfel de cazuri, medicul poate sugera un sistem de înregistrare a evenimentelor cardiace, care poate fi purtat continuu pentru o perioadă lungă de timp (2-4 săptămâni). Dispozitivul este de dimensiune redusă și are cabluri foarte mici cu electrozi. Spre deosebire de monitorul Holter, un astfel se sistem nu înregistrează continuu ritmul cardiac. Atunci când pacientul se confruntă cu simptome, el poate activa un buton sau în alte cazuri sistemul detectează primele semne ale unui eveniment cardiac. Datele se transmit automat către medic.

Alte astfel de sisteme au forma unui stilou și se duc la nivelul inimii pentru a înregistra ritmul cardiac, altele pot fi implantate în cutia toracică.

Nu uita să citeşti şi Ceas cu EKG. Apple Watch va putea face electrocardiograme

Ce beneficii au electrocardiografiile?

Un test ECG ajută la diagnosticarea unor varietăți de probleme cardiace. Este cea mai la îndemână modalitate de a verifica dacă inima ta este sănătoasă sau de a monitoriza bolile cardiace existente.

EKG poate detecta o problemă de inimă care ar putea duce la apariția unui accident vascular cerebral sau poate chiar să depisteze o problemă din trecut, cum ar fi un atac de cord anterior. Cele mai frecvente probleme depistate de EKG sunt aritmiile, defectele cardiace, inflamațiile inimii, un stop cardiac, afectarea fluxului de sânge, boala coronariană, atacul de cord etc.

Este o soluție neinvazivă și eficientă de monitorizare a sănătății inimii și ajută la depistarea la timp a bolilor cardiace și prevenirea agravării lor. Procedura se face la indicațiile medicului, în caz de urgență sau la cererea pacientului.

Dispozitive moderne și aplicații pentru EKG

Sistemele de monitorizare EKG la distanță și tot felul de astfel de gadget-uri sunt dezvoltate din ce în ce mai mult. Aici intră acele dispozitive wearable de monitorizare care au încorporați senzori, ceasuri inteligente cu astfel de senzori, plasturi inteligenți, textile inteligente cu senzori sau aplicații mobile (au la bază în general fotopletismografia de contact sau fără comtact). Astfel de sisteme folosesc algoritmi de înaltă precizie și sunt incluse sau vor fi incluse pe viitor în sistemele de telemedicină – telecardiologie. Trebuie subliniat faptul că sistemele de utilizare independentă, ca gadget-uri sau aplicații mobile, nu trebuie să înlocuiască un consult medical de specialitate și un EKG clasic, mai ales dacă aveți simptome de boli cardiace sau astfel de sisteme nu garantează precizia.

Cât costă o electrocardiografie?

Prețurile pentru un EKG variază în general între 40-100 lei, prețurile pentru monitorizare Holter variază între 100-250 lei, iar pentru testele de efort, tarifele se situează între 100-300 lei. Aceste investigații pot fi efectuate și gratuit cu bilet de trimitere de la medicului de familie, în baza contractului cu CAS, în funcție de cabinet sau clinica medicală.

Te poate interesa şi Senzor EKG de la Samsung, conectabil la telefon

Surse: Biomedical Engineering OnlineECG Learning CenterSchool of Medicine – Queen’s University, Mayo Clinic, MedlinePlus.gov, University of Connecticut, Anesthesia Progress, Cardiology Explained