Specialistul în chirurgie fetală care face miracole
Este medic Primar Obstetrică-Ginecologie și Director Medical al Spitalului Băneasa: dr. Hadi Rahimian. Și este unul dintre puținii specialiști din România în chirurgie fetală.
Chirurgia este, oricum, regina specialităților medicale. Dar să operezi un făt câtă vreme el încă este în burtica mamei, să faci chirurgie fetală, pentru noi ceilalți, nespecialiștii, poate părea SF. Nu, nu este ficțiune. Este doar știință. În mâinile unui om. Care, din fericire, operează în România. Și care a avut amabilitatea să-și facă timp pentru a ne răspunde la câteva întrebări.
Reporter: Sunteți primul medic care a operat, în Romania, în uter. Când a avut loc prima astfel de intervenție, la ce vârstă a sarcinii și pentru ce diagnostic?
Dr. Hadi Rahimian: Intervenții în uter fac de mult timp. De peste 20 de ani mă ocup de cazuri obstetricale cu risc crescut și de puțin peste 10 ani de intervenții fetale și țin minte toate pacientele, le știu figurile, pe toate. Însă am câteva paciente pe care le țin minte foarte bine, le știu și numele, pentru că au fost primele sarcini complicate. Primul caz dificil a fost acum aproximativ 20 de ani, doamna Iordache. Dumneaei pierduse multe sarcini, nu putea ține sarcina și am reușit să o duc cu bine la termen.
Mai este și cazul doamnei Angiletta căreia, la momentul respectiv nu i se dăduseră șanse de reușită, fusese trimisă la Viena. A fost printre primele proceduri pe care le-am facut și printre cele mai dificile, din punct de vedere personal. Pentru că primele intervenții sunt mereu cele mai dificile. Acum, dacă ar fi să mă uit înapoi, ar fi cea mai simplă din punct de vedere medical. Fetița, Larissa Elena, avea o malformație pulmonară, colectase lichid în cutia toracică. Această acumulare de lichid nu permitea plămânilor să se dezvolte normal și împingea și inima și vasele mari într-o parte a cutiei toracice. Și, în situațiile acestea, copilul are mai multe disfuncționalități. Are lichid amniotic mai mult, prin deformarea esofagului, și pentru că nu poate să înghită lichid amniotic, există riscul de avort spontan datorită cantității mari de lichid amniotic și supraextensia uterului, plămânii nu se dezvoltă normal, inima este compresată și copilul poate să facă uneori hidrops, să se edematieze foarte tare. Și atunci, pentru remediere, după completarea analizelor, se montează două tuburi. Dacă este hidrotorax unilateral – se montează numai un tub, dacă este bilateral – două tuburi, pe o parte și pe cealaltă a cutiei toracice a fătului, intrauterin. Acestea drenează lichidul care se adună în cutia toracică, în lichidul amniotic. Se numește montare de șunt. Dispozitivul rămâne acolo până când se naște copilul. După mai multe intervenții, Larissa s-a născut prin cezariană la 34 de săptămâni, fără niciun fel de probleme. Avea 2.490 de grame. Însă înaintea Larissei, în 2011, a fost Vlad. A fost primul copil din țară cu hidrotorax fetal bilateral care a fost operat de echipa noastră printr-o procedură de montare in utero a unui șunt toraco-amniotic. Mama lui Vlad aflase asta în săptămâna a 29-a de sarcină, la o ecografie de rutină.
Citește și Sarcina pe săptămâni
Dr. Hadi Rahimian: Aceste operații nu au o durată exactă. Fiecare caz este unic. O intervenție de chirurgie fetală poate dura o oră sau trei ore. De fiecare dată este nevoie de o echipă întreagă și cu competențe multidisciplinare pentru că pot apărea complicații la mamă și la făt, care trebuie rezolvate. În funcție de intervenție, pentru partea de chirurgie fetală, medicul trebuie să fie obstetrician, cu competență în medicină fetala. Pentru intervenții cum este mielomenigocelul, este nevoie de un neurochirurg pediatru. Pentru o operație de cutie toracică trebuie să fie un medic chirurg pediatru, cu supraspecializare și în chirurgie toracică. Nu în ultimul rând, este nevoie de medic anestezist și de un neonatolog cu experiență. Așadar, la intervențiile deschise, care sunt și cele mai dificile, este nevoie de o întreagă echipă.
Reporter: Ce mai stiți despre acest prim pacient? Cum s-a dezvoltat ulterior? Dacă nu ar fi fost operat/operată atunci, cum putea arăta azi viața acestui copil? Care erau riscurile cele mai mari?
Dr. Hadi Rahimian: Și Vlad și Larissa sunt bine. A fost foarte importantă intervenția la timp. Pentru că în ambele situații vorbim de hidrotorax, plămânii copiilor s-au putut dezvolta în continuare. Altfel, ar fi putut prezenta la naștere insuficienţă respiratorie severă, potenţial fatală. Și cazurile care au presupus intervenții deschise sunt bine, la nivelul așteptărilor.
Reporter: Câte intervenții ați mai realizat de atunci și până în prezent și pentru ce patologii?
Dr. Hadi Rahimian: În spitalul Băneasa au avut loc peste 170 de intervenții intrauterine. Cele mai multe au fost fetoscopiile și montările de șunturi. Operații deschise, până acum au fost 10. Patologiile sunt diverse, iar intervențiile pot fi clasificate în mai multe categorii. Sunt cele simple, cum este amniodrenajul, amnioinfuzia, transfuzia intrauterină, montarea șunturilor toraco-amniotice sau vezico-amniotice. Apoi sunt operațiile fetoscopice, cum este brida amniotică, sindromul de valvă posterioară, sindromul transfuzor-transfuzat, montarea de balon pentru hernie diafragmatică congenitală. De regulă sunt operații minim invazive, ce se realizează cu ajutorul unor fetoscoape foarte subțiri. Iar ultimele, cele mai dificile, sunt operațiile deschise, unde se deschide uterul, se expune parțial copilul, se operează, apoi se închide cavitatea uterină și se completează cu lichid amniotic. Astfel de operații sunt CHAOS (Congenital High Airway Obstruction Syndrome), în situația în care copilul nu are continuitate la laringe, mielomeningocelul, spina bifida, tumorile toracice.
Reporter: Aceste patologii (enumerate anterior) au o incidență semnificativă în România? Cunoașteți cifre statistice referitoare la câți copii se nasc cu probleme de sănătate care ar fi putut fi rezolvate intrauterin, prin chirurgie fetală?
Dr. Hadi Rahimian: Nu cred că România este diferită din punctul acesta de vedere, față de alte țări. Nu aș putea spune că există un factor ereditar sau o predispoziție în România pentru sarcini cu probleme. Foarte posibil, raportat la populația totală, procentul este similar cu cel din alte țări. Ceea ce se poate observa și este dovedit statistic este faptul că a crescut numărul femeilor care nasc primul copil după vârsta de 35 de ani, situație care s-a dublat în ultimii 25 de ani. Și, evident, uneori vârsta înaintată a mamei poate veni și cu anumite riscuri: de malformații, de avort spontan, de naştere prematură.
Reporter: Sunt costisitoare astfel de intervenții de chirurgie fetală? Se mai fac și în alte clinici/spitale din România? Dacă nu, unde altundeva în Europa sau în lume?
Dr. Hadi Rahimian: Natura acestor intervenții face greu de cuanatificat costurile exacte. Fiecare caz este unic, depinde foarte mult de cât se intervine (uneori este nevoie de mai multe intervenții intrauterine pe parcursul sarcinii) și de ce tip de intervenție este nevoie. Însă, mereu s-au găsit soluții pentru pacientele care au avut nevoie de intervenții. De fiecare dată am căutat soluții împreună cu părinții. Și, foarte important, familiile copiilor care au fost deja operați cu succes au înființat un grup de Facebook în care oferă altor mame cu probleme informații și recomandări (grupul se numește Mămici cu sarcină la risc și copii prematuri). E foarte important pentru noi ca mama să ajungă la timp pentru o intervenție salvatoare și ne ajută mult să dăm vestea mai departe, pentru ca un număr cât mai mare de oameni să știe că acel bebeluș nenăscut are o șansă la viață în România.
Dacă vrei să fii informat despre sănătate și nu te-ai înscris încă la newsletterul nostru, o poți face aici. Nu durează mai mult de 5 secunde.
Reporter: Când și cum pot fi diagnosticate cazurile în care poate interveni prin chirurgie fetală și la ce vârstă a sarcinii poate fi efectuată intervenția?
Dr. Hadi Rahimian: Cazurile trebuie diagnosticate cât mai devreme în sarcină și un rol foarte important îl au analizele uzuale făcute de mamă și ecografiile de monitorizare a sarcinii.
Te-ar putea interesa și Ce trebuie să știi despre ecografie
Mai departe, dacă există suspiciuni, pentru o sarcină cu probleme, este bine să se intervină cât mai devreme. Spre exemplu, în cazul intervenției pentru spina bifida și mielomeningocel cel mai bine este ca operația să aibă loc între 20 și 26 de săptămâni de sarcină. Spina bifida este un defect congenital de închidere a măduvei spinării. Concret, măduva spinării este expusă la lichidul amniotic, ceea ce poate leza nervii care merg spre picioare, vezică urinară, anus. Cu cât operaţia se face mai devreme şi închizi acest contact, cu atât copilul are mai multe şanse de a recupera din activităţile pe care altfel nu ar fi putut să le facă. Niciodată nu poţi spune că se recuperează 100%. Oricum, complicaţiile care pot apărea după naştere sunt mai mici dacă se face operaţia in utero decât dacă aştepţi să se nască copilul şi să faci operaţia după aceea. Intrauterin, refacerea este mult mai bună decât extrauterin. Din păcate, în România, când pacientele vin la 20-22 de săptămâni de sarcină şi află că fătul are mielomeningocel, majoritatea renunţă la sarcină. În țăriile unde legislația pentru avort este mai restrictivă, numărul operațiilor intra-uterine este mai mare.