Implicațiile clinice ale osteoporozei induse de glucocorticoizi

Osteoporoza indusă de glucocorticoizi este un tip de osteoporoză secundară care apare la persoanele care primesc glucocorticoizi (corticosteroizi) pe termen lung sau în doze mari. Se manifestă prin pierdere de masă osoasă, calitate osoasă redusă și risc crescut de fracturi.

Riscul de fractură crește rapid după începerea tratamentului cu glucocorticoizi, adesea în primele 3-6 luni. Sunt caracteristice fracturile vertebrale, dar apar și fracturi non-vertebrale. Potrivit OUP Academic, dozele și durata tratamentului sunt factori importanți: cu cât doza este mai mare și tratamentul mai lung, cu atât riscul este mai mare. Totuși, date recente sugerează că efecte adverse pot apărea chiar și la doze relativ mici de glucocorticoizi.

Specialiștii recomandă ca evaluarea riscului de fractură să fie făcută cât mai curând după ce se începe tratamentul cronic cu glucocorticoizi (≥ 3 luni). De asemenea, utilizarea instrumentelor precum FRAX poate fi ajustată pentru doza de prednisolon, dar are limitări, deoarece nu iau în calcul toate fracturile vertebrale silențioase sau cele recente. Măsurarea densității minerale osoase (DEXA) și evaluarea fracturilor vertebrale morfometrice sunt recomandate pentru o evaluare completă, susțin  specialiștii The Belgian Bone Club (BBC), societate științifică multidisciplinară dedicată studiului, prevenirii și tratamentului bolilor osoase, în special osteoporozei și tulburărilor de metabolism osos, într-un studiu publicat în PubMed.

Ca măsuri de prevenire a osteoporozei induse de glucocorticoizi, aceștia recomandă efectuarea activității fizice regulate, exerciții de rezistență și de susținere mecanică (de exemplu gantere, mers pe jos), asigurarea unui aport adecvat de calciu și vitamina D și evitarea carențelor, stoparea fumatului, limitarea consumului de alcool, menținerea unei bune mobilități și evitarea imobilizării prelungite.