Controverse stiintifice legate de diagnosticarea unor boli psihice

Cercetatorii de la Universitatea din Liverpool critica ultima editie a Manualului de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale (DSM-5), document considerat de medicii psihiatri drept „biblia” pentru identificarea unor boli psihice.

Experții britanici susțin, în cadrul unui studiu, că noua ediție a manualului nu asigură un diagnostic precis pentru multe boli psihice și lasă loc la multe interpretări și greșeli. Concret, în acest moment multe simptome nu sunt luate în calcul și nu sunt încadrate la anumite boli psihice, astfel încât unele concluzii privind diagnosticul de schizofrenie, anxietate sau tulburare bipolară este în mare parte subiectiv.

Concluzia lor susține un alt studiu, realizat în anul 2014, care a demonstrat că doi pacienți, atunci când au fost consultați pe baza a două ediții diferite ale Manualului, au primit un diagnostic comun, deși aveau simptome complet diferite. Prin urmare, este cu siguranță o problemă destul de serioasă în stabilirea criteriilor prin care medicul pune un anumit diagnostic de boli psihice.

Tot în 2014, un alt grup de cercetători a calculat că în noua ediție DSM-5 există 270 de milioane de combinații posibile de simptome, care ar putea fi încadrate, conform criteriilor din manual, atât la diagnosticul de depresie majoră, cât și la cel de tulburare post-traumatică (PTSD).

Vezi și Aplicație despre schizofrenie: proiectul prin care poți experimenta ce simte un bolnav

„De prea multe ori, diagnosticul unor boli psihice a fost pus pe baza unor criterii arbitrare, stabilite luând în calcul patternuri contradictorii și foarte confuze. Studiul nostru demonstrează că o abordare biomedicală de acest fel în psihiatrie nu este deloc utilă”, a declarat Peter Kinderman, psiholog la Universitatea din Liverpool, unul dintre autorii studiului. El consideră că Manualul DSM-5 nu ar trebui să mai fie folosit pentru a diagnostica boli psihice.

Desigur, acest Manual lasă medicului psihiatru libertatea de-a analiza fiecare caz în parte și de-a face propria sa evaluare, însă poate influența totuși punerea unui diagnostic. Problemele de intrepretare apar mai ales în cazul unor afecțiuni care au manifestări mai subtile. Spre exemplu, o stare de spirit mai proastă, ușor depresivă, nu va fi considerată o problemă de sănătate psihică decât dacă trece de „un anumit prag”, însă din păcate acest „prag” nu este clar delimitat, prin criterii obiective, astfel încât fiecare medic va recurge la propria sa evaluare, subiectivă. În schimb, unele simptome mai grave, cum sunt halucinațiile, sunt considerate din start o problemă serioasă și nu lasă loc la interpretări.

Din păcate, experiența individuală a pacienților este foarte greu de analizat pentru stabilizarea unui diagnostic. Studiile arată clar că traumele severe suverite de oameni au un rol important în apariția unor boli psihice. Totuși, în Manualul DSM-5 nu există  precizări privind modul normal, sănătos, în care o persoană ar trebui să reacționeze după ce trece printr-o traumă.

Citește și despre Tulburările de anxietate – cum se manifestă și cum putem scăpa de ele

De aceea, medicii evită să ia în calcul aceste experiențe personale ale pacienților și pun simptomele lor doar pe seama unei boli psihice. Iar acest diagnostic nu face decât să agraveze stresul și starea pacienților. Spre exemplu, amintirea unei traume va produce reacții emoționale foarte puternice, pe care pacientul le va suporta cu greu. Însă el va fi și mai traumatizat dacă medicul îi va spune că modul în care a reacționat la aceste amintiri dureroase este nepotrivit sau anormal.

Prin urmare, autorii studiului recomandă anumite schimbări în abordarea acestor boli psihice. Astfel, un psihiatru ar trebui să afle care este cauza simptomelor unei pacient prin evaluarea experiențelor acestuia, nu prin includerea simptomelor în niște categorii făcute arbitrar.

Stabilirea greșită a unui diagnstic bazat doar pe criteriile dintr-un manual poate afecta și mai rău sănătatea pacientului și îl poate izola, consideră la rândul său psihiatrul Kate Allsopp. În concluzie, medicul ar trebui să aibă o abordare personalizată și să caute explicații ale unor probleme dincolo de un anumit diagnostic, analizând experiențele de viață ale fiecărui pacient.

Noul studiu a fost publicat în Psychiatry Research.

Sursa: Science Alert

Citește și Depresie. Cum deosebim această boală gravă de o stare de tristețe