Tomografia Computerizată (CT) este o tehnică imagistică de investigații cu radiații X care utilizează un scanner special pentru a crea imagini transversale ale corpului.
Tomografia computerizată are capacitatea de a reda o structură în secțiuni transversale. Acest lucru permite examinarea regiunilor interioare ale corpului mult mai detaliat decât în cazul radiografiilor. CT-ul este, de asemenea, capabil să furnizeze imagini clare atât ale țesuturilor moi, cum ar fi creierul, cât și ale țesuturilor dense, precum osul.
Un CT este un dispozitiv cilindric (ca un tunel), care utilizează tehnologia avansată cu radiații X pentru a reda imagini ale corpului. Imediat după scanarea corpului, un computer reconstituie datele în imagini transversale ale corpului, numite secțiuni.
Pacientul va fi poziționat pe o masă îngustă de examinare care este mobilă, în interiorul acestui tunel. În jurul pacientului, tubul de raze X și detectoarele electronice cu raze X se află în poziții opuse. Stația de lucru a computerului care procesează informațiile și imaginile este situată într-o cameră de control separată, unde operatorul controlează scanerul și monitorizează examinarea.
Tehnologia scanării CT au fost dezvoltată pentru prima dată în 1971, sub conducerea lui Godfrey Hounsfield, inginer electric. Ulterior, dispozitivul a suferit mai multe modificări, cu o creștere a numărului de detectoare și scăderea timpului de scanare.
În timp ce pacientul este în interiorul tunelului, o sursă de raze X și un detector din cadrul sistemului se rotesc în jurul mesei de examinare. O singură rotație durează de obicei o secundă sau mai puțin. În timpul rotației, sursa de raze X produce un fascicul de raze X îngust, care trece printr-o secțiune a corpului pacientului.
Detectoarele înregistrează razele X care trec prin corpul pacientului în procesul de creare a unei imagini. Sunt colectate multe astfel de imagini (din mai multe unghiuri) în timpul unei rotații complete.
Pentru fiecare rotație a sursei de raze X și a detectorului, datele sunt trimise la un calculator pentru a forma una sau mai multe imagini transversale (secțiuni) ale organelor și țesuturilor interne.
Citeşte şi RMN și spectometru într-un singur dispozitiv portabil. Aparatul care va revoluționa medicina
Scanarea prin tomografie computerizată (CT) este o procedură de diagnostic ce utilizează raze X pentru a construi imagini transversale („secțiuni”) ale corpului. Secțiunile transversale sunt reconstruite din măsurători ale coeficienților de atenuare a fasciculelor cu raze X în volumul obiectului studiat. Folosind acest principiu, CT permite reconstrucția pe baza densității corpului.
Tubul de raze X (de obicei cu valori ale energiei cuprinse între 20 și 150 keV) emite un număr N de fotoni pe unitate de timp. Razele X emise formează un fascicul care trece prin stratul de material biologic de grosime delta. Un detector plasat la ieșirea probei măsoară fotonii N + deltaN.
Valorile de atenuare pentru fasciculului de raze X sunt înregistrate, iar datele sunt folosite pentru a construi o reprezentare 3D a țesutului scanat. Calculatorul folosește algoritmi matematici complecși pentru reconstrucția imaginii. Pe baza acestor diferențe, imaginile apar în nuanțe diferite, în funcție de țesut.
Imagistica CT este una dintre cele mai rapide și mai exacte instrumente pentru examinarea sistemului nervos, toracelui, abdomenului și pelvisului, deoarece oferă imagini detaliate, transversale, ale tuturor tipurilor de țesut.
Este indicată pentru examinarea pacienților cu leziuni traumatice, cum ar fi în urma unui accident de mașină, este recomandată pentru pacienții cu simptome cum ar fi dureri toracice sau abdominale, dificultăți de respirație. De asemenea, este utilă pentru detectarea unor cancere, cum ar fi limfomul și cancerele pulmonare, hepatice, renale, ovare și pancreatice, deoarece imaginea permite nu doar identificarea tumorii, dar îi permite medicului și să măsoare dimensiunea, să identifice locația exactă și să determine gradul de răspândire.
Tomografia computerizată este utilă și în detectarea, diagnosticarea și tratamentul bolilor vasculare care pot duce la accident vascular cerebral, insuficiență renală sau chiar deces. CT este frecvent utilizată pentru evaluarea embolismului pulmonar, precum și pentru anevrisme aortice, pentru diagnosticarea problemelor coloanei vertebrale și leziunilor membrelor și a altor structuri scheletice, deoarece poate arăta în mod clar chiar și oasele foarte mici și țesuturile înconjurătoare, cum ar fi mușchii și vasele de sânge.
Te poate interesa şi STUDIU: Cum folosesc românii tehnologia în sănătate
Principalele tipuri de scanări CT sunt:
CT cerebral
Scanarea CT a regiunii capului este folosită, de obicei, pentru a detecta:
De asemenea, se poate efectua pentru a evalua amploarea leziunilor osoase și a țesuturilor moi la pacienții cu traumatisme faciale și pentru a ajuta la stabilirea planului de reconstrucție chirurgicală. Este indicat și pentru diagnosticarea bolilor osului temporal pe partea laterală a craniului, care poate provoca probleme de auz, pentru depistarea inflamațiilor paranazale, în planul de radioterapie pentru cancerele cerebrale, pentru a ghida acul de biopsie în zona creierului, pentru a evalua anevrismele sau malformațiile arterio-venoase printr-o tehnică numită angiografie CT.
CT abdominal și pelvin
Această procedură este de obicei utilizată pentru a ajuta la diagnosticarea cauzei durerii abdominale sau pelvine și a bolilor organelor interne, intestinului subțire și a colonului, cum ar fi: infecții ca apendicita, pielonefrita sau acumulări de lichide – abcese. Poate ajuta la diagnosticarea bolii inflamatorii a intestinului, cum ar fi colita ulcerativă sau boala Crohn, pancreatita sau ciroza hepatica, dar și cancere hepatice, renale, pancreatice, ovariene și vezicale, precum și limfomul.
Poate fi indicat pentru a analiza funcția rinichilor și pentru a identifica eventuale pietre la rinichi. Este util și pentru a analiza eventuale anevrisme abdominale aortice, leziuni ale organelor abdominale, cum ar fi splină, ficat, rinichi sau alte organe interne în caz de traumatisme.
Scanarea CT a abdomenului / pelvisului este efectuată și pentru ghidarea acelor de biopsie și alte proceduri, cum ar fi drenajul abceselor, pentru planificarea și evaluarea rezultatelor intervențiilor chirurgicale, cum ar fi transplantul de organe, dar și pentru monitorizarea răspunsului la chimioterapie.
CT în regiunea pieptului (toracic)
CT-ul toracic este utilizat pentru a examina anumite anomalii la nivelul pieptului, pentru depistarea bolilor toracice, identificarea cauzelor unor simptome cum ar fi tuse, dificultăți de respirație, dureri toracice sau febră. De asemenea, este o investigație utilă pentru a detecta și evalua amploarea tumorilor care apar în regiunea pieptului sau tumorile care s-au răspândit acolo din alte regiuni ale corpului, pentru a monitoriza dezvoltarea acestor tumori și pentru a analiza modul în care tumorile răspund la tratament.
Permite evaluarea leziunilor la nivelul pieptului, inclusiv la nivelul inimii, vaselor de sânge, plămânilor, coastelor și coloanei vertebrale. CT-ul toracic poate depista anumite afecțiuni pulmonare, cum ar fi pneumonie, tuberculoză, fibroză chistică, inflamație sau alte boli ale pleurei etc.
Angio CT (Angio-computer tomografia)
O angiografie CT ajută la diagnosticarea afecțiunilor vasculare. Zonele cheie ale corpului în care se utilizează angio-CT sunt creierul, rinichii, pelvisul, picioarele, plămânii, inima, gâtul sau abdomenul. O angiogramă CT poate arăta dacă un vas de sânge este blocat, unde este blocajul și cât de mare este acesta. Se folosește și pentru a identifica anevrismele și depunerile plachetare din vasele de sânge.
Se poate administra o substanță de contrast intravenos pentru a îmbunătăți vizualizarea vaselor. O angiografie CT este o procedură mai puțin invazivă decât o angiografie standard, care implică introducerea unui cateter prin artere.
Ar putea să te intereseze şi 10 provocări ale lumii moderne şi răspunsurile oferite de cercetători
Este important ca înainte de scanare să informezi medicul dacă:
În cazul unui CT abdominal sau pelvin va fi nevoie să bei o anumită cantitate de apă sau un agent de contrast, și uneori este nevoie evitarea consumului alimentar și a lichidelor cu 4 ore înainte de investigație, mai ales dacă se folosesc substanțe de contrast. Trebuie să porți haine lejere și confortabile.
Trebuie să informezi medicul cu privire orice medicamente pe care le iei. Dacă ai o alergie cunoscută la materialul de contrast, medicul poate prescrie medicamente pentru a reduce riscul unei reacții alergice pe durata examinării sau după.
Structurile dense din corp – cum ar fi osul – sunt ușor de vizualizat, în timp ce țesuturile moi diferă prin capacitatea de a bloca razele X și, prin urmare, pot fi mai greu de văzut. Din acest motiv, au fost dezvoltați agenți de contrast intravenoși (IV) care sunt foarte vizibili într-o scanare cu raze X sau CT și pot fi utilizați în siguranță la pacienți. Materialul de contrast blochează razele X și apare alb pe imagini, ceea ce poate ajuta la evidențierea vaselor de sânge, a intestinelor sau a altor structuri.
De exemplu, pentru a examina sistemul circulator, un agent de contrast pe bază pe iod este injectat în circuitul sangvin pentru a ajuta la vizualizarea mai eficientă a vaselor de sânge. Agenții de contrast administrați oral, cum ar fi compuși pe bază de bariu, sunt utilizați pentru imagistica sistemului digestiv, incluzând esofagul, stomacul etc.
Mai concret, materialul sau agentul de contrast poate fi administrat astfel:
Citeşte şi Top 12 cele mai importante inovații medicale din 2017
În interiorul scanerului CT se află un sistem rotativ care are un tub de raze X montat pe o parte, și un detector în formă de arc montat pe partea opusă. În timpul fiecărei rotații complete se obține o imagine cu o secțiune subțire a organului/regiunii. Ulterior, un computer va reconstitui o imagine bidimensională cu ajutorul secțiunilor care au fost scanate. Te poți gândi la aceste secțiuni ca la o pâine feliată – când „feliile” sunt reasamblate de calculator, rezultatul este o vizualizare foarte detaliată și multidimensională a interiorului corpului.
Pacientul va fi poziționat pe masa de scanare, în special cu regiunea corpului ce necesită analiză. Scanerul nu te atinge și nici nu vei simți razele X. Se poate auzi un sunet ca un bâzâit, iar masa pe care vei fi poziționat se va deplasa în interiorul și în afara scanner-ului. Este important să stai nemișcat, iar uneori ți se poate cere să îți ții respirația în timp ce imaginea este preluată. Fiecare scanare CT este adaptată nevoilor fiecărui pacient. În medie, timpul real de imagistică cu CT durează mai puțin de cinci minute.
Nu sunt restricții după ce ai efectuat o scanare CT și poți reveni fără probleme la rutina și activitățile tale obișnuite. Pentru a ajuta la eliminarea mediului de contrast din corp, trebuie să bei multe lichide după scanare.
Unitatea științifică de măsurare pentru doza de radiații, denumită în mod obișnuit doză eficientă, este milisievert (mSv).
Deoarece țesuturile și organele au sensibilitate variabilă față de expunerea la radiații, riscul efectiv de expunere la radiații pentru diferite părți ale corpului de la o procedură cu raze X variază. Termenul de doză eficientă se utilizează atunci când se face referire la riscul de radiație pe întreg corpul.
Doza efectivă permite cuantificarea riscului și compararea cu surse mai cunoscute de expunere care variază de la radiațiile de fond natural până la procedurile medicale radiologice. Toți suntem expuși unei surse de radiații ionizante, majoritatea de origine naturală. Dacă sursele artificiale știm că sunt cele din urma expunerii la investigații medicale de obicei, sursele naturale de astfel de radiații sunt radiațiile cosmice, radiațiile terestre (din sol sau roci), sursele de radon, radiația din interiorul organismului (care ajunge prin inhalare, ingestie sau transcutanat), la care se adaugă sursele cauzate de om, prin exploatările miniere sau unele materiale de construcții.
Dozele de radiații din procedurile de diagnosticare CT se află de obicei în intervalul de la 1 la 10 mSv.
Cea mai mare expunere la astfel de radiații în urma CT-ului este în urma scanărilor CT în regiunea abdominală și pelvină, urmată de angio-CT, CT toracic, CT cerebral.
Sursa: EUROfusion.org
Orice femeie care crede că ar putea fi însărcinată trebuie să informeze medicului în prealabil, deoarece există riscul ca razele X să afecteze fătul. Deși se menționează că un diagnostic cu raze X nu are o doză de radiații suficient de mare pentru a provoca afecțiuni adverse embrionului în curs de dezvoltare sau fătului, cu toate acestea, scanarea CT nu este recomandată femeilor gravide, cu excepția cazului în care beneficiile sunt în mod clar mult superioare unui eventual risc.
Dacă o mamă care alăptează are nevoie de un agent de contrast administrat intravenos, ar trebui să evite alăptarea timp de aproximativ 24 de ore de la injectare.
Durata unei scanări CT variază în funcție de regiunea scanată. În general, o scanare CT completă durează 10-20 de minute.
Imagistica CT utilizează radiații, iar RMN-ul utilizează radiofrecvența și magnetismul. Atât CT, cât și RMN sunt examene de diagnostic utile, dar investigația RMN are avantajul că prezintă structuri anatomice detaliate, cum ar fi cartilajul din genunchi, discurile coloanei vertebrale și anatomia detaliată a creierului, fiind în același timp neinvazivă.
Scanarea CT oferă o reprezentare anatomică detaliată a plămânilor, a altor organe interne, a sinusurilor, a craniului și a tuturor celorlalte oase.
Citeşte şi Tot ce trebuie să ştii despre RMN
CT este un dispozitiv cu raze X în care sursa de radiații se rotește rapid în jurul corpului pacientului. CT poate obține mai multe imagini foarte rapid în timpul unei singure scanări. Un CT este mai detaliat decât o radiografie și poate analiza mai multe tipuri de țesuturi, cum ar fi plămânii, oasele, țesuturile moi și vasele de sânge, în detaliu, comparativ cu radiografiile standard.
Prin RMN pot fi analizate de multe ori mai eficient detalii despre țesuturile moi din regiuni precum creierul, organele pelvine interne și articulațiile. Pentru femeile însărcinate sunt mai recomandate alte examinări imagistice care nu implică radiații, cum ar fi ecografiile sau RMN, dar numai dacă acestea ar putea fi la fel de eficiente ca CT în diagnosticarea problemei de sănătate.
O persoană cu greutate corporală foarte mare poate fi incompatibilă cu masa de scanare și sistemul, sau se poate depăși limita de greutate, care este diferită de la un dispozitiv la altul.
Imagistica CT este considerată sigură și eficientă. Beneficiul unei scanări CT depășesc, de obicei, riscul expunerii la radiații sau ale injectării substanței de contrast. Medicii încearcă de fiecare dată să limiteze cantitatea de expunere la radiații din fiecare procedură CT la minimul necesar pentru un examen de diagnosticare.
Citeşte şi Viitorul în medicină: scanare ADN și diagnosticarea bolilor în timp real
La interpretarea unei scanări CT, este important să se determine orientarea imaginilor. Citirea se face ca în oglindă: partea dreaptă a corpului va fi pe partea stângă a filmului și invers, iar partea anterioară va fi în regiunea de sus a filmului, în timp ce partea posterioară va fi în jos.
Densitatea țesutului corporal determină gradul în care razele X sunt atenuate. Țesutul cu densitate mare (cum ar fi oasele) absoarbe radiația într-o cantitate mai mare și o cantitate redusă este detectată de scaner pe partea opusă a corpului. Țesutul cu densitate scăzută (cum ar fi plămânii) absoarbe radiația într-o măsură mai mică și există un semnal mai mare detectat de scaner.
Razele X afectează luminozitatea și contrastul țesuturilor înregistrate. Acele țesuturi ce au coeficienți de atenuare ridicaţi (absorbție puternică) apar albe, iar cele care absorb radiații, dar cu un coeficient de atenuare redus (absorbție slabă) apar negre.
Acest lucru este cuantificat de Scala Hounsfield a radiaţiei. Țesuturile cu un scor mare Hounsfield au un coeficient de atenuare ridicat și astfel apar albe:
O scanare CT poate detecta mai multe probleme diferite în craniu. Hemoragia intracraniană coagulează aproape imediat, devenind densă și, prin urmare, strălucește puternic pe scanările CT. Spre deosebire de hemoragie, accidentul vascular cerebral ischemic, de obicei nu este depistat imediat pe o scanare CT. După 6 -12 ore, apare o hipodensitate mai evidentă în zona accidentului vascular cerebral, care devine mai întunecată.
Tumorile apar diferit pe o scanare CT în funcție de tipul de cancer și de gradul în care se află acesta. Unele tumori au calcifieri care strălucesc intens, iar altele formează chisturi umplute cu lichid.
Abcesele apar, de obicei, sferice, iar substanța de contrast poate face ca marginile să strălucească.
Prețurile variază în funcție de zona examinată, de tipul dispozitivului folosit etc. În 2018, prețurile unei examinări CT pornesc de obicei de la 200-300 RON pentru un CT cerebral sau al unor articulații specifice, la aproximativ 400 RON pentru un CT toracic, abdominal sau abdomino-pelvin, 500-700 RON pentru un angio-CT, iar prețurile sunt aproape duble în cazul utilizării unei substanțe de contrast.
Citeşte şi Ce trebuie să știi despre ecografie (Ghid pentru pacienți)
Surse: FDA, National Institute of Biomedical Imaging and Bioengineering, Medical News Today, Ontario Assoc of Radiologists, University Diagnostic Institute, Radiology Info, Physics Central
Hipertensiunea arterială pulmonară (HTAP) este o afecțiune rară și severă, care afectează vasele de sânge…
316 pacienți cu boala Wilson se aflau, în 2023, în evidențele Asociației „Împreună Luptăm Împotriva…
De Ziua Mondială a Vederii, specialiștii subliniază că bolile retinei pot evolua fără simptome Diagnosticul…
București, 17 septembrie 2026 – Cu ocazia Zilei Mondiale a Siguranței Pacientului, Societatea Română de…
În România, locul în care trăiește un copil cu o boală rară influențează șansele sale…
Pentru mulți pacienți români cu boli rare, drumul de la primele simptome până la un…
